Stimularea si recompensarea, componente ale sistemului de motivare

Evolutia economiei românesti mai ales ca urmare a momentului 1989 în special a deschiderii granitelor pentru comert, a devenit o piata noua, larga pentru diferite produse straine sau inspirate de cele straine. Au fost perioade de boom în care marci sau produse se vindeau singure, fara a fi nevoie de o forta de vânzari bine pusa la punct.

            Înasprirea concurentei, efectele negative în plan social ale inflatiei si scaderii venituriolr populatiei precum si somaju; au facut necesara prezenta unor persoane dezvoltate pe planul abilitatilor de vânzare. Nu este o meserie noua, nici una învatata ca urmare a evenimentelor din 1989. Realitatea arata ca, în majoritatea zonelor tarii numarul de posturi vacante de agenti de turism, agenti de marfuri generale ori consultanti asigurari, depasesc celelalte categorii de posturi lalolalta oferite.

            Întrebarea fireasca este daca aceasta este o activitate atât de solocitanta, este industria în aceeasi proportie de crestere? si aici gasim un raspuns negativ, dar de ce? Este posibil sa gasim raspunsul prin prisma ulturii sociale vizavi de locul pe care îl ocupa agentul de vânzari vazut ca si comis voiajor, a stresului ridicat ori în realitati ce arata ca un agent nepregatit are foarte putine sanse de a reusi în vânzare la primele încercari. Parerea mea este ca motivul acestei  cereri de personal de vânzari nu sta in supra oferta ci în faptul ca personalul nu etse fidel, rata persoanelor angajate si în acelasi timp a celor ce parasesc companiile este ridicata, întrebarea este, de ce?

Un prim raspuns este selectia neeficienta fie din partea angajatorului fie din partea potentialului angajat. Cu toate acestea, meseria de vânzator nu este una înnascuta ci una care se învata, se formeaza cu oricare alta. De aici rezulta ca factorul "calitatea vanzatorului slaba" nu este unul esential deoarece firma ori societatea îl poate informa prin programe educative astfel încât sa ajunga un bun vânzator.

Este adevarat ca, în plan social, la nivelul sructurilor educative, aceasta vocatie se pare ca a ramas în urma cu evolutia economica care cere o asemenea specializare.

Un fapt îmbucurator este ca sub presiunea pietei s-au dezvoltat structuri private în sensul oferirii de consiliere si training.

Concluzia cea mai plauzibila este ca agentul nu este stimulat satisfacator, el pierzându-si interesul si deci renuntând la post. Fie nu este sustinut si motivat în perioada de tatonare a pietei cu rezultate negative în angajarea acestuia.

Se observa cu usurinta ca, la capitolul formare si stimulare se poate marja foarte mult.

Formarea anterioara ocuparii postului nefiind sustinuta reprezentativ de societate, si ca urmare a costurilor mari ce le implica în plan privat, se dovedeste pentru segmental larg vizat neacoperita.

Formarea posterioara este destul de des întâlnita, însa aici se pune problema în conditiile ratei renuntarilor reprezentate mai sus, pe cine mai formam? Solutia îmbunatatirii strategiei de motivare pare singura alternativa.