Tipurile de motivare

În esenta , prin tipul de forma de motivare desemnam ansamblul de motivatii, delimitate în functie de anumite criterii, folosite în mod repetat de manageri într-o optica specifica, care se bazeaza, constient sa inconstient , pe anumite ipostaze privind conditionarea motivationala a performantelor salariatilor si organizatiei.

În fiecare perioada si în fiecare tara si, uneori diferentiat pe categorii de firme , tinde sa predomine un tip sau altul de forme de motivare. Conturarea acestora are o puternica determinare social-nationala si organizationala.

1 Motivarea pozitiva si negativa

Motivarea pozitiva are în vedere cresterea eforturilor si contributiei personalului la realizarea obiectivelor firmei, pe baza amplificarii satisfactiilor sale prin participarea la procesul muncii ca urmare a realizarii sarcinilor atribuite majoritatii salariatilor, iar motivatiile analizate preponderent asigura cresterea veniturilor salariatilor , a moralului si statutului lor corespunzator asteptarilor acestora.

Aceasta definire a motivarii evidentiaza cele doua caracteristici definitorii:

-         utilizarea preponderenta a motivatiilor generatoare de satisfactii sporite la salariati (mariri de salarii, prime, cote parti din profit, multumiri, etc.);

-         performantele previzionate sunt realizabile de catre majoritatea salariatilor.

Motivarea pozitiva, prin numeroasele satisfactii pe care le genereaza, contribuie la instaurarea unui moral ridicat si la deszvoltarea individuala a salariatilor, la conturarea unui climat organizatoric propice muncii si performantelor ridicate.

      Motivarea negativa vizeaza sporirea eforturilor si contributiei personalului firmei la îndeplinirea obiectivelor sale pe baza diminuarii satisfactiilorîn procesul muncii sau a amentintarii cu reducere lor, daca sarcinile si obiectivele de realizat , nu sunt realizate, iar motivatiile folosite genereaza frecvent scaderi de venituri, moral, prezenta si statut al salariatilor în raport cu asteptarile lor.

      Aceasta definire a motivarii are la baza doua trasaturi :

-         folosirea predominanta a motivatiilor generatoare de diminuari ale satisfactiilor;

-         sarcinile si performantele de realizat la nivel de salariati sunt suficient de explicit precizate sau inaccesibile unei pari apreciabile a acestuia.

    2 Motivarea economica si moral-spirituala

            Motivarea economica reprezinta motivarea realizata prin mijloacele clasice, ce vizeaza satisfacerea aspratiilor si asteptarilor de ordin economic ale salariatilor. Principalele motivatii utilizate sunt: salariile, primele, participarile la profit, gratificatiile, penalizarile la salarii, imputarile financiare în caz de erori sau lipsa de gestiune.

            Motivarea economica are un rol decisiv în toate firmele si din toate tarile, deoarece    de aspiratii si asteptari ale salariatului obisnuit dintr-o organizatie vizeaza în cea mai mare parte satisfacerea necesitatilor sale economice privind asigurarea de hrana, locuinta, adapost.

            Motivarea moral-spirituala are în vedere satisfacerea aspiratiilor si asteptarilor de natura moral - spirituala , ce vizeaza în primul rând sistemul lor de valori, atitudinile sî comportamentele salariatilor.În realizarea motivarii moral - spirituale, se folosesc motivatiile de natura: acordarea de catre manageri a încredrii în salariati, exprimarea de multumiri si laude, efectuarea de evaluari a contributiei cu caracter general sau sub forma de critici, lansarea de avertismente, mustrari.

Motivarea moral-spirituala s-a dovedit eficace pentru toate categoriile de salariati din firma, cu un plus de efect pentru manageri si specialisti.

3 Motivarea intrinseca si extrinseca

Motivarea intrinseca consta în determinarea salariatului sa se implice sa depuna efort si sa obtina rezultate în cadrul firmei întrucât din aceste procese el obtine satisfactii ce tin de eul, de personalitatea sa.

Motivarea intrinseca este centrata pe individ, fiind o relatie între asteptarile, perceptiile si simtamintele sale, pe de o parte, si continutul concret al muncii si comportamentului lui, pe de alta parte. Ea este întotdeauna rezultatul participarii neimplicite a persoanei în cauza la activitatile firmei.

Motivarea extrinseca consta în determinarea salariatului sa se implice, sa depuna efort si sa obtina rezultate în firma pentru ca acestea vor genera din partea organizatiei anumite reactii formale si informale, economice si moral spirituale care îi vor produce satisfactii. Motivarea extrinseca este o relatie individ-organizatie, având drept continut satisfacerea asteptarilor salariatului fata de reactiile organizatiei vizavi de el.

4 Motivarea cognitiva

Motivarea cognitiva are în vedere latura intelectuala a salariatului, axându-se pe satisfacerea nevoilor individuale de a fi informat, de a cunoaste, învata, inova, de a opera si "controla" mediul în care isi desfasoara activitatea. Pentru a realiza motivarea cognitiva, managerii apeleaza la întreaga forma de motivatii , atât formale, cât si informale, economice si moral-spirituale.

Motivarea afectiva vizeaza latura afectiva , strict umana a salariatului, oncentrându-se asupra nevoilor sale de ordin sentimental în cadrul firmei.

Motivarea afectiva are în vedere ca salariatul sa se simta bine la locul de munca si în cadrul firmei, sa fie apreciat , simpatizat de colegi, sefi si subordonati, sa se manifeste fata de el simpatie si consideratie, sa se bucure de prestigiu. Motivarea afectiva se realizeaza utilizând în special motivatiile moral-spirituale, este centrata pe satisfacerea asteptarilor "sentimentale" ale salariatilor, cu un rol energizant major în munca fiecaruia.